Aripi mari am desenate, cu buline și dungi minunate. Mă prinzi foarte greu printre flori.
Colecție de ghicitori cu răspuns rapid
Găsește ghicitori memorabile: scurte, logice, pentru copii sau adulți, toate cu răspuns. Joacă-te cu prietenii și compară soluțiile!
Am ieșit dintr-o căsuță strâmtă de mătase și acum dansez prin aerul cald al verii.
Iubesc soarele și petalele proaspete, mă așez pe ele încet de tot să mă odihnesc. Cine sunt?
Zbor ușor deasupra ierbii, nu fac zgomot deloc și am aripi ca un curcubeu mic. Cine sunt?
Parcă este o floare care a învățat să zboare. Este gingaș și apare mereu primăvara.
Cine are hăinuța pictată cu praf colorat și aripi fine ca mătasea, dar nu scoate niciun sunet?
La început am fost o omidă mică, am dormit într-un cocon, iar acum am aripi magice. Cine sunt?
Am aripi colorate ca florile și zbor vesel prin grădină din floare în floare. Cine sunt?
Dacă îl strigi cu voce tare „glu-glu”, el îți răspunde imediat cu aceeași voce.
Cine poartă mereu un evantai la spate și se plimbă mândru prin grădină, deși nu știe să zboare sus?
Se face rotund ca un balon când vrea să pară important și are un moț lung deasupra ciocului.
Are pene închise la culoare, mărgele la gât și un mers foarte țanțoș. Cine-i uriașul păsărilor de curte?
Nu știe să cânte frumos, dar scoate un sunet gâlgâit care se aude în toată gospodăria.
Umblă prin curte ca un boier mare, cu coada rotundă și desfăcută în soare.
Când se supără, se umflă în pene și i se înroșește pielea de sub cioc.
Poartă mărgele la gât, dar nu e fetiță. Cine să fie acest domn din ogradă?
Pasăre mândră cu coada ca un evantai, se înfurie repede când te apropii de ea.
Are mărgele roșii la gât și face „glu-glu-glu” prin curte. Cine este?
Are gheare agățătoare și un cioc foarte rezistent, caută hrană prin arșiță, fiind un doctor excelent.
Toc-toc-toc, cine e acolo? Pasărea ce-n pom trăiește și pădurea o păzește.
Nu e tâmplar, dar tot bate, nu e fierar, dar are cioc de fier, curăță trunchiurile toate, sub albastrul cer.
Are limbă foarte lungă, lipicioasă și subțire, sub scoarță vrea să ajungă, pentru a sa hrănire.
Cine bate la fereastra pădurii? Nu e om, e-o pasăre măiastră. În stejar ea tot ciocnește, masa prânzului găsește.
O pasăre cu tichie roșie, bate-n trunchiuri zi de zi, curăță scoarța de gângănii, copiii o pot ști.
Cu coada mă sprijin bine, pe tulpină stau mereu, bat în lemn fără rușine, doctor iscusit sunt eu.
Doctorul pădurii sunt, copacii îi îngrijesc, cu ciocul meu cel ascuțit, gândăceii îi găsesc.
Am un cioc ca un ciocan și lovesc în scoarța veche, lecuiesc pădurea-ntreagă, fără să am o pereche.